Râmnicu Vâlcea

Azi e despre orașul în care am petrecut aproximativ 1/5 din viață, mai exact perioada liceului.

Localitatea mea natală se află la 45 km de oraș, așa că am ales să-mi continui studiile medii aici.

Mențiune: Atunci când merg acasă în vacanțe aleg ruta mai simplă, adică prin Drăgășani. De când sunt studentă am mai mers și pe Ruta București – Pitești – Rm. Vâlcea, dar mai mult decât autogara, nu am avut timp să vizitez.

Hai să vedem cum se prezintă orașul după 3 ani în care nu l-am mai admirat. 😀

(Aici se poate distinge râul Olănești, un afluent al Oltului)

Ca să vă faceți o idee, Rm. Vâlcea este orașul reședință al județului Vâlcea (nu e greu de ghicit), cu o populație de aproape 100.000 de locuitori, o suprafață de circa 90 km² (am rotunjit foarte puțin numerele, pentru a fi mai ușor de reținut).

Mi-a plăcut mult exprimarea găsită pe romania.directbooking.ro, conform căreia: „Municipiul Râmnicu Vâlcea situat în zona funcțională carpato-dunareano-olteană, unitate a teritoriului țării (județele Mehedinți, Gorj, Olt, Vâlcea, Dolj) se caracterizează prin rețeaua de localități formate pe fondul unei rețele dense de apă, cu lunci fertile de-a lungul cărora s-au instalat de timpuriu căi de comunicație si vechi așezări strategice.” „Carpato-dunareano-olteană” – excelentă prezentare!

A, dacă vă întrebați (eu asta am făcut acum) ce este acela un „râmnic”, ei bine, dex zice așa:

Ce apreciez aici?

Recunosc că în perioada liceului nu am conștientizat în totalitate ceea ce oferă orașul Rm. Vâlcea, dar ajungând în București am remarcat niște plusuri „pe ici pe colo”.

  • Liniștea. Fiind un oraș mic, în comparație cu capitala, e normal să fie ceva mai puțin agitat, dar nu realizezi asta până nu pleci.
  • Accesibilitatea. Din nou, este un oraș nu foarte mare, așa că în vreo 40 de minute de mers pe jos îl poți parcurge de la un capăt la celălat, spre deosebire de București, unde îți ia în cel mai fericit caz tot atât timp să îl parcurgi, dar cu metroul.
  • Dotări. Voi particulariza aici puțin. Spre exemplu, liceul pe care l-am absolvit eu (Colegiul Național Mircea cel Bătrân) se bucură de laboratoare moderne și săli de clasă ca atare. Nu asta am întâlnit la facultate și sinceră să fiu, chiar mare mi-a fost mirarea. Uitasem cum se mai folosește creta (de ce să mint, am preferat să rămână uitat acest aspect).
  • Biblioteca. Da, cum ați auzit (citit). Biblioteca județeană e locul unde am găsit exact cărțile de care aveam nevoie, cărți care, spre surprinderea mea, nu le-am mai găsit în București.

Ce poți face în Rm. Vâlcea?

Îți spun ce am făcut eu în astea câteva minute pe care am ales să le petrec prin oraș.

Așadar, am început cu o plimbare din centru către Nord.

(Vedere de pe Podul Vinerii Mari)

Bila aceea uriașă este „River Plaza Mall”. Recent s-a mai construit un centru comercial în nordul orașului, ceea ce reprezintă un bonus.

(River Plaza Mall)

Ajung în centru, mai exact în Parcul Mircea cel Bătrân. De remarcat faptul că asupra zonei centrale au intervenit modificări, astfel că avem parte de un pasaj subteran, care-mi amintește de cel de la Universitate.

Cu alte cuvinte aici observ primele diferențe față de parcul „de pe vremea mea”.

(A se remarca talentul fotografului, care a reușit să surprindă porumbului maiestuos în zbor)
(Mircea cel Bătrân – mai bătrân ca niciodată)

Înaintând, trec și pe lângă clădirea Poștei, renovată recent și construită în întregime din cărămidă.

(Garantez că arată mai bine în realitate, dar soarele de la ora 12 nu e prea prietenos cu partea estică)

Încă câțiva pași și dau de impunătoarea clădire a tribunalului…

…în fața căreia se află fântâni arteziene active ocazional, pe direcția cărora găsim Monumentul Independenței, dedicat ieșirii de sub stăpânirea Imperiului Otoman.

(Aflat puțin în construcții, dar asta e un lucru bun, nu?)

Pentru că tot am amintit mai sus de Biblioteca Județeană, trebuie să menționez un lucru important aici.

(Din nou, lumina nu e cea mai bună, dar nu ăsta e lucrul important pe care vreau să-l menționez. Vezi mai jos ⬇️)

Biblioteca „Antim Ivireanul”, căci acesta îi este numele, deține cel mai mare vitraliu din România (vitraliu = fereastră alcătuită din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-o rețea de rame metalice). Mai exact, acest vitraliu este reprezentat de cupola ce-i servește drept acoperiș.

Aceasta reprezintă „Facerea Lumii” și conține 86 de panouri din sticlă, aşezate la 30 de metri înălţime, având o suprafață totală de aproximativ 150 m².

Acest vitraliu a fost propus pentru Cartea Recordurilor. Mai există un acoperiș asemănător în Belgia, dar acela este amenajat pe o suprafață plană.

(Interiorul bibliotecii)

Țin străduța cu biblioteca și dau de liceul pe care l-am lăudat.

(Oare ce e în mintea băiatului ăstuia surprins fără intenție în imagine?)

Trebuie să recunosc că e mult mai plăcut să vezi liceul din postura de student, care deja a trecut de această etapă.

Imediat, în față, se afișează Arhiepiscopia Râmnicului. Plăcute cele câteva ore de religie petrecute aici în timpul liceului, în special pentru schimbarea de ambient.

Decid că e vremea să mă așez undeva așa că îmi amintesc de ceainăria din apropiere (nu mai știu altele).

Nu am frecventat-o de prea multe ori în timpul liceului, dar remarc câteva schimbări de design interior.

Servesc un ceai Irish Chocolate și mă declar mulțumită ca și turist în orașul meu!

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s