Călător în țara mea (partea a II-a)

Am promis o continuare a primei părți, care sună cam așa:

Mă trezesc a doua zi fresh, stare care durează cam până în momentul în care realizez că trebuie să stau la coadă la baie. Într-o cameră cu 7 paturi am dormit 6 fete și ghiciți cine a beneficiat de patul dublu? Eu, da. Pur și simplu rămăsese singurul neales (m-am trezit pe diagonală, acaparând tot spațiul disponibil, așa că nu mă plâng, am dormit bine).

N-am prins nici coadă la baie, așa că urmez rutina de dimineață și iată-mă „pregătită” de slujbă, cum am promis cu o seară înainte.

Mă iau la povești cu Ioana timp de 5 minute, până ajungem la biserică. Intrăm, slujba e în plină desfășurare, biserica e plină de oameni de toate vârstele și prin plină vreau să spun plină. Hotărăsc că e timpul să iau o gură de aer și să mai admir împrejurimile. Într-adevăr, Valea Plopului este o zonă izolată și liniștită.

Mi se alătură la ceva timp și Ioana, probabil din compasiune. Ea e obișnuită cu statul la slujbă câteva ore, iar în ceea ce mă privește, nu e greu de dedus că eu prefer să mai explorez în stânga și-n dreapta.

Urmăm ulița spre direcția opusă cazării și dăm de biserica veche (cel mai probabil), cu cimitirul aferent.

Mai schimbăm noi impresii legate de obiceiurilor religioase din Oltenia vs Moldova, după care furăm niște vișine de-aici din apropiere.

(Frumos colorit, nu?)

Se termină și slujba și mergem spre Valea Screzii să luăm prânzul. Se repetă povestea cu ospitalitatea din seara anterioară. Ne mai relaxăm câteva minute pe iarba și ne ocupăm în mod disciplinat locurile în autocar.

(Valea Screzii)

Așadar, destinația spre care ne îndreptăm este Mănăstirea Crasna. Parcurgem pe jos un drum forestier cam de vreo 2 km și ceva, cred.

La un moment dat dăm de un indicator care ne anunță că am ajuns la destinație, iar pe o parte și pe alta a drumului vedem mulți cireși, care la rândul lor sunt plini de cireșe. Nu știu cum ne abținem să nu dăm iama în ei, poate pentru că mai vedem câte un călugăr pe ici pe colo. Nici fotografii n-am mai făcut pentru că eram prea distrasă de cadrul „ispititor” din jur.

Iar când intrăm în incinta mănăstirii… Eu sunt fascinată. Las aici fotografiile și concluzionați voi.

Aș spune că e deja o mănăstire de un alt nivel. Mă bucur că am vizitat-o exact în momentul acesta în care flora poate oferi ce are mai bun.

Nu știu cât de cunoscut este acest loc, dar ca și turist aș reveni.

Excursia se încheie cu o ploaie zdravănă. Durează ceva timp până ne reîntoarcem la autocar în formație completă (unii mai leoarcă decât ceilalți). Destinația finală: București.

Gata și ziua a II-a. Le aștept pe următoarele! Mulțumim, desigur, celor care au avut această inițiativă și îi rugăm să ne mai destindă cu astfel de activități și după tumultoasele sesiuni viitoare.

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s