10 lucruri despre mine

Și pentru că tocmai am ajuns la rotundul număr de 50 de articole, m-am gândit că ar fi drăguț să mă prezint puțin și eu, dacă tot mă învârtesc pe aici de o vreme.

În primă fază, răspunsul la 3 întrebări pe care toată lumea le adresează (nume? vârstă? studii?):

  • Mă numesc Andreea
  • Am 21 de ani
  • Sunt studentă în anul III la Facultatea de Inginerie Aerospațială

Poate sună puțin pueril să întocmesc această listă, dar hei, o văd peste tot și mie îmi face plăcere să citesc lucruri despre oameni. Iar ce-mi face mie plăcere, aș putea presupune că ți-ar face și ție. Așa că mă prezint azi cu o listă cu 10 lucruri random despre mine. 🙂

1.Ador scrisul de mână

Pur și simplu, de când am învățat să scriu (înainte de a merge la școală), am „mâzgălit” absolut orice foaie îmi pica în mână. Pentru că mama are un job la birou, nu duceam niciodată lipsă de agende, pe care să le personific după bunul plac. Așa a luat naștere seria de jurnale, care încă mai rezistă, deși avansează destul de greu. Nu mai zic de zecile de kilograme de maculatură consumată pe post de agende personale, oracole, „registre de calcul” (contabilizam veniturile fictive) și multe alte „materiale birocratice”. Evident, consumând atâta hârtie, luau naștere teancuri întregi care erau greu de depozitat într-o singură camera. Mama venea mereu cu sugestia de a le muta, de a le depozita în pod sau de a mai arunca din ele, lucru la mă împotriveam cu înverșunare.

20180519_1752101961356119.jpg
(Una dintre agendele supreme)

2. Scriu haotic

Mă refer aici la aspectul scrisului, pentru că în altă ordine de idei, scriu ordonat și organizat. Nu am un mod de a scrie constant. Pe undeva prin clasa a 5-a mi s-a părut mie cool să nu mai scriu cu litere de mână, ci să le folosesc pe cele de tipar. Nu a fost cea mai inspirată alegere, deoarece caligrafic vorbind, noul scris era incomparabil cu cel inițial, care era în conformitate cu un elev eminent. Ulterior, tot mama m-a convins să revin la frumosul meu scris, pentru că acesta nu mi se potrivește. Am experimentat multe fonturi care mi se păreau interesante. După ce în clasa a 7-a m-am mutat la altă școala, m-a fascinat scrisul noii mele colege de bancă, care era înclinat spre stânga, lucru care mi se părea aproape interzis, având în vedere că ni se spusese foarte clar în clasa I că direcția înclinării literelor trebuie să fie spre dreapta. Așa se face că acum scriu în funcție de ce dispoziție am și dețin multe feluri diferite de a scrie (skill pentru a falsifica documente, haha).

20180519_1759352105280308.jpg

3. Nu știu să înot

Da, mai suntem câțiva care nu deținem această abilitate. Vreau să o remediez curând, deoarece, după cum funcționează psihicul uman, atunci când nu ești stăpân pe tine, frica nu întârzie să-și facă simțită prezența. Iar dacă va începe activitatea la aerodrom, asta însemnând să se înceapă salturile pentru parașutism, am țintit mai marele lac din vecinătate. Prin „mai marele” încercând să spun că e de câteva ori mai mare decât aerodromul în sine. Deci, avem treabă vara asta!

4. Nu consum cafea 

O singură dată am avut această tentație, mai exact pe la vârsta de 3 sau 4 ani. Am avut la un moment dat musafiri care beau cafea și fumau, iar după ce vizita s-a terminat, iar ai mei părinți i-au condus afară, m-au găsit în sufragerie, picior peste picior,  murdară de zaț de cafea, pentru că am atentat la ceștile goale rămase pe masă și cu un chiștoc de țigară în gură. Normal, mintea mea de copil a înregistrat acțiunile de a bea cafea și a fuma, ca fiind ieșite din comun. Îmi închipui că a fost o imagine amuzantă și că eram foarte simpatică. A fost singura dată când „am cochetat” cu cafeaua, iar cu țigara m-a mai încercat bunicul meu când eram cam prin clasa a III-a, dar nu, nu a funcționat sau mai bine zis, da, a funcționat: s-a dovedit că nu am nicio afinitate pentru viciile astea.

20171111_1130401597726873.jpg
(Ceaiul de la ora 5)

5. Dau meditații de 2 ani și jumătate

Ca și student e greu să îți împarți programul între facultate și alte activități. Te trezești la un moment dat că nu e foarte plăcut și poate nici cel mai corect, să aștepți de fiecare dată să ți se trimită bani de acasă. Din acest motiv, dar și dintr-o mare curiozitate, am început să dau meditații încă din a doua lună a primului an de facultate și fac asta și în prezent. Consider un mare avantaj faptul că pot stabili cu părinții o oră de comun acord, astfel putând să ne desfășurăm restul activităților în pace. Pentru un student e jobul perfect, iar eu fac asta cu cea mai mare plăcere. Nu e greu de ghicit că jobul, în sine, nu implică prea mult efort, copiii aparținând ciclului gimnazial. Dificultatea vine din faptul că trebuie să te mulezi pe personalitatea fiecăruia, să-ți dai seama ce fel de memorie are respectivul copil (vizuală/auditivă/kinestezică) și să reușești să-l faci să depășească stadiul de neînțelegere a materiei.  Mi se pare ușor să vorbim aceeași limbă și de obicei colaborăm foarte bine, poate și pentru că am un spirit ludic permanent prezent, dar știu și când trebuie să fim serioși și să respectăm programa prestabilită de comun acord.

6. Îndrăgostită de Sherlock

Prin perioada liceului îl descopăr și eu pe Sir Arthur Conan Doyle și al lui fascinant personaj: Sherlock Holmes. Și am citit cam tot ce am găsit la Biblioteca Națională despre el. Am văzut și serialul, ce-l are ca protagonist pe Benedict Cumberbatch și mi-a plăcut, dar cărțile au rămas în top, ele și soundtrack-ul serialului. Mă intrigă misterele și rezolvarea enigmelor, deci această serie a fost exact ce-mi trebuie. Recomand!

200w.gif

7. Nu prea am mers la grădiniță

Știam să scriu și să citesc înainte de a începe școala, iar astea le-am învățat acasă. Când am experimentat grădinița, nu am găsit-o prea interesantă. Tot ce aveam de făcut acolo era să trasăm liniuțe și bastonașe, să colorăm și să ne jucăm. Competiția zilnică era reprezentată de faptul că cel mai matinal dintre noi, grădinarii, avea șanse să-și însușească de-a lungul zile piesele mari de lego, cele cu care aveai cel mai mare spor la construit. Am început să mă plictisesc, așa că per total, cred că am mers la grădiniță doar câteva săptămâni/luni.

8. Ador mersul pe bicicletă

Activitatea mea preferată dintotdeauna – mersul pe bicicletă. Îl aminteam în toate oracolele, în toate conversațiile despre hobby-uri. Deși, aparent, nu e cine știe ce, mie mi s-a părut dintotdeauna una dintre cele mai relaxante activități. Îmi dă o libertate aparte. Din păcate, îl practic doar vara, când mai ajung pe acasă sau ocazional, când închiriez una din Herăstrău și fug cu ea în afara Bucureștiului, cum s-a mai întâmplat. Cel mai departe am fost până la Aeroportul Otopeni, iar pe următorul loc este Mogoșoaia. Îmi surâde ideea de a îmi cumpăra una, deși mulți se plâng de circulația precară din București. Eu zic că nu e așa rău. Rămâne ca achiziție de viitor.

screenshot_20180519-182250507508342.jpg
(2015)

9. Sunt destul de dezordonată

E o „calitate” pe care nu ar fi corect să o ignor. În ciuda aparanțelor, da, sunt destul de dezordonată. Lucrul acesta s-a mai diminuat în timp, poate datorită oamenilor din jurul meu, care, în mare parte, sunt obsedați de ordine, unii chiar OCD-iști aș putea spune sau poate că am atins acel nivel superior de conștientizare (da’ de unde?). Pur și simplu, de-a lungul timpului, m-am împăcat ok cu dezordine mea, în sensul că aveam o ordine în dezordine și știam de unde să iau fiecare lucru, iar dacă cineva „îndrăznea” să schimbe ordinea obiectelor, în încercarea de a le aranja, atunci nu mai găseam nimic. Nu cred că sunt singura care trece prin asta. Ulterior, nu mai am atâta timp ca să fac cine știe ce dezordine, plus că am și o colegă de cameră și intervine respectul pentru celălalt, dar e o „boală” pe care mi-aș dori să o eradichez total.

10. Nu sunt cinefilă

Îmi pare rău, dar nu am reușit să bifez acest aspect. Știu că majoritatea celor de vârsta mea sunt la curent cu mai toate serialele, însă eu nu prea am această atracție. În primul rând, nu dispun de prea multă răbdare când vine vorba de filme. Mai rar merg la cinema, dar niciodată din propria inițiativă, singura excepție care îmi vine în minte este „Octav”, un film pe care chiar mi-am dorit să-l văd. În ultimii ani, vara, obișnuiam să mă uit la câte un scurtmetraj românesc în timp ce mâncam. Am primit multe recomandări de seriale, însă nu am găsit încă momentul potrivit să le urmăresc. Va urma (cine știe?).

Cam astea ar fi 10 lucruri total la întâmplare despre mine. În funcție de cum este primit, probabil voi mai scrie articole de acest gen. Privirile retrospective fac bine uneori. Cam atât pentru azi.

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s