Experiența orintală #day1

Anul acesta mini-vacanța de 1 mai = City break în Istanbul (mi-a luat ceva timp până să mă obișnuiesc să scriu Istanbul cu „n”, nu cu „m”, cum aveam tendința).

Și n-a fost o idee rea. Nu cred că am un algoritm exact după care să aleg excursiile, dar greu de crezut sau nu, am decis ca prima mea experiența ‘abroad’ să fie în Turcia. Nu am vreo afinitate pentru partea orientală, nu urmăresc celebrele seriale/telenovele. Ba din contră, când mai butonam pe-acasă telecomanda, cu scopul de a găsi ceva „acceptabil” de vizionat, reacționam prin schimbare radicală a programului, când auzeam grai turcesc. Fără valențe legate de rasism sau alte minuni, pur și simplu îmi deranjeză auzul, această limbă destul de stâlcită. Cu 2 săptămâni înainte de excursie, am zis că n-ar fi rău să-mi arunc măcar un ochi pe câteva cuvinte în turcă, că „cine știe?”. Mai mult decât „Merhaba!” (=bună), „elma” (=măr), „ekmek” (=pâine) și „çay” (=ceai) nu am reușit să rețin. Am fost destul de consternată să constant că ei nu dețin un verb standard „a fi”, ci folosesc diferite sufixe pentru a determina acțiunile și persoanele care le execută. Aflu mai apoi de la o prietenă, că și araba funcționează pe același principiu. Minunat! N-am suficientă motivație să aprofundez latura orientală, momentan.

Am ales cel mai rapid mijloc de transport, și anume avionul, călătoria noastră durând doar o oră. Am descoperit că cei de la Tarom sunt chiar băieți de treabă, au avut grijă să nu ajungem pe stomacul gol în țară străină.

20180428_1735181339936525.jpg
Istanbulul văzut din avion

Istanbulul ne-a întâmpinat cu brațele deschise, prima dilemă peste care am dat fiind achiziționarea unei cartele de metrou. Aparatele care se ocupau de asta, nu prea acceptau să dai switch pe engleză, asiatica din fața noastră tocmai pierduse 100 de lire, pentru că aparatul nu dă rest, iar noi am fost în impas timp de câteva minute, până când un binevoitor om de serviciu s-a oferit să ne ajute.

Metrou sub pământ, metrou la suprafață, draguț! Dar când să schimbi magistrala, hm, trebuie să ieșim și să mai cumpărăm altă cartelă cu 2 călătorii. Dăm de același tip de aparat, dar soluția apare mai devreme decât am fi crezut: un binevoitor (nu știm neapărat cu ce se ocupă) tot îndrugă „ten lira, ten lira”, de unde înțelegem că în schimbul a 10 lire primim 2 călătorii „din partea casei”. Rezolvat!

Cazare: Taksim Square, în buricul târgului cum s-ar spune. A se nota că reacția mea a fost una de surprindere când am remarcat așezarea geografică a Istanbulului: zonă colinară. Am urcat și am coborât cât pentru mult timp de-aici încolo. Am zis că în Istanbul trebuie să dai de permis auto, dacă te crezi competent!

Bulevardul/Strada Istiklal, de o lățime considerabilă, parcă se pregătea să găzduiască un protest, judecând după numărul de oameni prezenți. În schimb, muzica alunga imediat orice urmă de manifestație ostilă. Îmi pare rău, dar am fost nevoită să-mi ascult instinctul care îmi spunea că ar fi o idee bună să-mi țin rucsacul în față. Puțin relevant dacă arătam penibil ori ba, important era că am eliminat un factor de stres considerabil. M-am simțit mult mai bine când, după aproximativ 10 minute, am mai văzute două tipe care au adoptat aceeași tactică. Știam eu!

20180428_2201182128349851.jpg
Magazin de lămpi (?)

Cam din 100 în 100 de metri dădeam peste alți interpreți stradali, distanța fiind perfectă cât să estompeze sunetul produs de cei precedent întâlniți. Cu alte cuvinte, atmosfera era de petrecere. Puteai auzi toate limbile pământului, deci româna nu mai era o surpriză, doar suntem aici, vecini.

Am încercat șaorma lor, că doar Turcia e mama șaormei, nu? Eh, ce să zic? Mă duce cu gândul la o șaorma dietetică,pentru că, per total, textura era ușor deshidratată, papilele mele gustative simțind lipsa clasicei maioneze sau a a sosului de usturoi, dar nu a fost rea.

20180428_210432610277885.jpg

Normal că a trebuit să-ncerc și „Turkish Delight”, care nu lipsea din inventar, așa numitul rahat turcesc. În schimbul a 12 TL (turkish lira), am achiziționat mai multe sortimente, cât să reușesc să-mi fac impresie. Primește și el o notă considerabilă.

Priveliștea noaptea face toți banii. Nu-i așa?

20180428_2228271322749841.jpg
Podul Galata

 

20180428_220611100420964.jpg
Turnul Galata (45 de secunde până la începerea spectacolului de lumini)

Evident că în spatele unei excursii bine-organizate stă cineva care a pierdut multe ore căutând cele mai bune opțiuni pentru transport, cazare, masă, program, iar acea persoană nu am fost eu. Mulțumirile mele!

Dar voi povesti mai multe în cele ce urmează!

received_1605088072902194375588006.jpeg

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s