„Când ‘oi veni la București, ne întâlnim pe Cale!” #Spotlight

Sâmbătă am fost la Spotlight – o expoziție în aer liber a instalațiilor de lumină. Evenimentul a avut loc în perioada 12-15 aprilie, în București, mai exact, pe traseul: Calea Victoriei, între Biblioteca Centrală Universitară și Splaiul Independenței. Este a patra ediție Spotlight – Bucharest International Light Festival, iar anul acesta, tema de bază a fost celebrarea Centenarului Marii Uniri.

20180414_2213301125753377.jpg
Parcul din incinta Bisericii Crețulescu

Nu știu ce eveniment recent a mai urnit din loc atâția bucureșteni, mai exact circa 500.000. Am fost plăcut surprinsă să remarc că există totuși ordine în haos. S-au format două coloane civilizate de circulație, pe stânga și pe dreapta, dovadă că se poate.

Am început promenada pe undeva pe lângă Cercul Militar. Nu știu dacă a fost cea mai inspirată direcție pe care am ales-o, pentru că marea parte a mulțimii venea din sens opus. Dar, după cum am spus, oamenii s-au organizat, astfel că ne-am putut bucura cu toții de reprezentație. Pe cea mai mare parte a clădirilor, spectacolul de lumini era dinamic, având loc la intervale constante de timp. Pauzele erau semnalate printr-un cronometru care indica minutele rămase până la începerea reprezentației.

20180414_2239421721277721.jpg
Ateneul Român

Am avansat ușor, atmosfera trecând prin mai multe stadii istorice. Înaintând spre Palatul Regal, am avut parte de o ambianță:

  • contemporană – în faza incipientă
  • modernă – în apropiere de Grand Hotel Continental, unde tinerii, în special, încurajau un DJ foarte entuziasmat de feedback-ul primit
  • iar în final, ne-am teleportat într-un cadru interbelic
20180414_225743262363123.jpg
Palatul Știrbei

Ce m-a impresionat cu-adevărat, au fost cele aproximativ 5 minute de video mappig, proiectate pe clădirea Bibliotecii Centrale Universitare Carol I.

Animația (pe care o găsiți mai jos) ne-a transpus în diferitele etape istorice ale existenței Căii Victoriei. A arătat foarte bine și a sunat extraordinar! Cum altfel când pe fundal, Jean Moscopol interpreta cu atâta patos „Mână birjar”?

În 1833, Podul Mogoșoaiei este pavat cu piatră, dar trotoarele se lasă așteptate și apar abia 40 de ani mai târziu, exact la timp pentru a sărbători un moment extraordinar al românilor. „Pentru Măria Sa, Regele Carol I, pas de defilare, înainte marș!”

Victoriile anului 1877 de la Smârdan, Plevna, Vidin și Grivița, le-au adus românilor, mult visata independență. Din acel an măreț, Podul Mogoșoaiei s-a numit Calea Victoriei.

„Când ‘oi veni la București, ne întâlnim pe Cale!”, așa își promiteau prietenii revederea, acum 100 de ani.

Calea Victoriei era locul de întâlnire al unei țări întregi. Era în același timp: plimbare și piață de flori, tribună și cafenea, galantar și loc regal, dar mai presus de orice, era tărâmul de vis al tuturor balurilor și banchetelor.

Între războaie, adică în cea mai grozavă parte a istoriei sale, Calea Victoriei devine un loc al emancipării. Cristian Vasile, Zavaidoc, Constantin Tănase, Fănică Luca, Grigoraș Dinicu, dar și coana Mița Biciclista dau tonul petrecerilor.

Cu un trecut atât de atrăgător, Calea Victoriei este menită parcă să fie pentru totdeauna calea dansului, a muzicii și a bucuriei.

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s