Stiloul Annei

De-a lungul timpului am dezvoltat și eu o afinitate pentru instrumentele de scris. Ca și în cazul pe care-l voi relata mai jos, și eu iubeam stilourile. Diferența e că eu am avut multe și variate: începand cu cele cu pompiță, cu încarcare manuală, pentru care trebuia să iei la școală nelipsita călimară, riscând să ți se verse în ghiozdan (din neglijență) și până la cele cu rezerve, cu vârf de stilou/pix, pe care le mai folosesc și azi.

Așa că nu mi-a fost foarte greu să-i înteleg durerea Annei Frank la întamplarea celor de mai jos.

<Am găsit un titlu bun pentru acest capitol:

Odă stiloului meu

„In memoriam”

Stiloul meu a fost întotdeauna un obiect de preţ pentru mine; îl preţuiesc mult, mai ales pentru peniţa lui groasă, fiindcă eu nu pot să scriu cu adevărat frumos decât cu peniţe groase. Stiloul meu a avut o viaţă de stilou lungă şi interesantă, despre care vreau să povestesc pe scurt.

Când aveam nouă ani, stiloul meu a venit într-un pacheţel (înfăşurat în vată), ca „mostră fără valoare”, tocmai de la Aachen, oraşul bunicii, generoasa donatoare. Zăceam în pat cu gripă , în vreme ce vântul de februarie şuiera în jurul casei. Gloriosul stilou era pus într-un toc din piele roşie şi a fost arătat imediat, chiar în prima zi, tuturor prietenelor mele. Eu, Anne Frank, mândra posesoare a unui stilou!

La vârsta de zece ani am avut nevoie să iau stiloul la şcoală, iar învăţătoarea chiar m-a lăsat să scriu cu el. La unsprezece ani, a trebuit să-mi pun comoara din nou la păstrare, căci învăţătoarea de la clasa a şasea nu permitea decât tocuri şi călimări cu cerneală ca instrumente de scris. Când am făcut doisprezece ani şi am mers la Liceul Evreiesc, stiloul meu a căpătat, întru preamărirea sa, un nou toc, în care se putea pune şi un creion şi care, pe deasupra, arăta mult mai impresionant, căci se închidea cu un fermoar. La treisprezece ani l-am adus în Anexă, unde m-a însoţit prin nenumărate jurnale şi caiete. Când am împlinit paisprezece ani, s-a sfârşit şi ultimul an pe care stiloul meu l-a petrecut cu mine, iar acum...

Într-o vineri după-masă, după ora cinci, când am venit din cămăruţa mea şi am vrut să mă aşez la masă să scriu, am fost împinsă cu brutalitate la o parte ca să le fac loc lui Margot şi tatei, care urmau să-şi exerseze latina. Stiloul a rămas nefolosit pe masă, posesoarea lui a trebuit, suspinând, să se mulţumească cu un colţişor de masă şi a început să frece boabe de fasole. „A freca boabe de fasole” înseamnă aici a reda boabelor de fasole brună mucegăite un aspect decent. La şase fără un sfert am măturat pe jos, am adunat mizeria împreună cu boabele stricate pe un ziar pe care l-am aruncat în sobă. A izbucnit o flacără uriaşă, iar eu m-am bucurat că în felul ăsta focul, care până atunci agonizase, se înteţise din nou.

Se făcuse din nou linişte, latiniştii se căraseră, iar eu m-am aşezat la masă ca să scriu ce-mi propusesem. Dar, oriunde am căutat, stiloul meu era de negăsit. Am mai căutat o dată, a căutat şi Margot, a căutat mama, a căutat tata, a căutat Dussel, dar obiectul dispăruse fără urmă.

„Poate a căzut în sobă odată cu fasolea!” a sugerat Margot.

„Nici pomeneală!” am răspuns.

Seara însă, cum stiloul meu tot nu voia să iasă la iveală, am presupus toţi că aresese, mai ales că celuloidul arde de minune. Şi, într-adevăr, tristul presentiment s-a confirmat a doua zi dimineaţa, când tata, curăţând soba, a găsit clama cu care se prinde stiloul de buzunar în mijlocul unei grămezi de cenuşă. Din peniţa de aur nu mai rămăsese nimic. „S-a lipit în mod sigur de vreo cărămidă”, a fost de părere tata.

Mi-a rămas o consolare, chiar dacă una destul de slabă: stiloul meu a fost incinerat, aşa cum vreau şi eu să fiu cândva.

A ta, Anne>

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s