Azi e numai despre ea

8 Martie! În generală eram obligați să-nvățăm poezii și cântecele despre „mama” sau să confecționăm/cumpărăm felicitări, care ulterior erau personalizate cu poza noastră (în care aveam figuri puțin spus stranii), lucruri ce emoționau mamele destul de mult. La acea vreme nu prea înțelegeam noi de ce facem asta. Știam doar că e un automatism de 8 martie, că așa se face și că mamele noastre sigur se vor bucura nespus să primească „rodul muncii noastre” din ziua respectivă.

„De ziua ta, mămico, 
În dar ți-am adus inima 
și crede-mă, mămico, 
Un dar mai frumos nu se putea. 

Am vrut sa-ți culeg o floare, 
Un mic ghiocel frumos, 
Dar până la urma moare 
Și cui e de folos? […]”

(cântecelul ei preferat din repertoriul din clasa a II-a, cred)

Azi, la 21 de ani, știu cu siguranță de ce mama merită mult mai mult decât crede. Știu sigur că e acolo permanent, fără pauze, 24/24, pregătită să se prezinte în cel mai onorabil mod posibil, răspunzând fiecărei nevoi pentru care e solicitată.

Poate până acum nu am avut curajul să-i mărturisesc că-i mulțumesc pentru că:

  • e eroul poveștii
  • că de fiecare dată a încheiat orice misiune cu succes și chiar cu modestie
  • că a fost pe partea cealaltă a firului, chiar și când am sunat la 4 dimineața, cu inima frântă și a găsit puterea să mă readucă cu picioarele pe pământ
  • că a făcut eforturi greu de imaginat pentru a echilibra unele nevoi impuse
  • că e acolo ori de câte ori am nevoie de o a doua opinie
  • că mi-a fost complice atunci când situația a impus
  • că îmi e cea mai apropiată persoană și cea mai de încredere prietenă
  • că nu m-a judecat atunci când am greșit, ba din contră, a avut răbdarea și tăria de a mă ghida spre direcția potrivită
fb_img_15204649852941321520378.jpg
(Sursa: arhiva personală)

E neschimbată, o văd la fel ca acum 21 de ani, când am făcut cunoștință pentru prima dată. E veșnic tânără, creativă, iubitoare de artă, poezie, natură, muzică.

Dezbatem cărțile citite recent, ne facem recomandări, nu s-ar încheia vreodată subiectele de discuție. Perioada studenției mă obligă să ne vedem mai rar, dar nu simt distanța. Vorbim zilnic și știu sigur că orice dificultate aș întâmpina, va fi acolo să sufere cu mine și să-mi coordoneze pașii spre lumină, ca de fiecare dată.

Pentru asta și încă alte câteva sute de motive, îți mulțumesc! ❤

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s