M-AM ÎNDRĂGOSTIT!

HELLo! 🙂

Ce poate fi mai minunat decât o seară de sâmbătă petrecută în casă, unde te-ai întors după ore întregi de colindat în dreapta și-n stânga?

Temperaturile, cum era de așteptat (sau nu), la final de februarie încep să scadă drastic, ceea ce nu se potrivește neapărat cu intoleranța mea la frig, dar toate au o rezolvare nu e așa?

Cum aș putea uita că azi e Dragobetele? (remarcă: cam multe întrebări retorice azi). Și pentru că nu degeaba e 24 februarie, am și eu o mărturisire de făcut: M-AM ÎNDRĂGOSTIT!

De data asta tind să cred ca e iremediabil și nu știu ce cale de scăpare mai am. Lucrurile s-au desfășurat foarte simplu.

Weekend-ul meu a început cu trezirea la ora 6:50, a continuat cu cursurile teoretice de la aeroclub, iar apoi cu pregătirea fizică. Am mai făcut pregătire fizică la viața mea, ce-i drept, dar parcă în nicio zi nu am exagerat așa (sau poate nu-mi mai amintesc eu cu exactitate). Cert e că ne-au muncit oamenii, nu glumă, lucru foarte normal de altfel. Un parașutist care nu e în stare să-și piloteze corespunzător parașuta, ei bine, nu e greu de ghicit ce poate păți.

Cu alte cuvinte, lipsa de antrenament și-a spus cuvântul și nu de puține ori, pe parcursul a 2 ore pline, am vrut să afirm că „nu pot”, dar nu am făcut-o. E abia început de drum, iar un anume prieten (se simte el dacă citește), mă tot bate la cap frecvent atunci când pronunț această minunată sintagmă „nu pot”, argumentându-mi că fiind la început mai bine mi-aș ține gura și mi-aș da mai mult silința (nu o spune chiar așa, dar am vrut să sune mai dramatic).

Am deviat puțin. Probabil încă te întrebi care e faza cu îndrăgostitul. Așadar, am spus-o deja! Faptul că am avut o zi plină + șansa de aproape a-mi suci puțin gâtul, m-a făcut să iubesc programul ăsta alternativ. Prin „alternativ” vreau să spun că mai nou îmi convine de minune să mă trezesc devreme (de preferat ar fi să reușesc și să adorm la o oră mai rezonabilă), să am parte de noutăți pe plan teoretic, să văd/analizez clipuri fascinante cu parașutiști, să descopăr mușchi pe care uitasem că îi am, să mănânc pe fugă, să ajung la meditații unde oamenii mă primesc cu brațele deschise. Azi chiar am fost invitată la cină de gazdele mele, unde am avut pe fundal „Românii au talent” (nu mă mai uitasem de prin liceu), iar ca fel de mâncare am avut fix ce aveam nevoie ca să-mi facă ziua și mai bună: mâncare chinezească. Atomosfera a fost foarte plăcută, aproape că m-am simțit ca acasă.

De ziua de azi sunt mulțumită și sper la un mâine cel puțin la fel de plin (să nu fie cu febră musculară)!

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s