Scurt

Mă bucur să sesizez faptul că semestrul acesta întâlnesc profesori pasionați care au puterea de a mă inspira. Cred că mi-am pierdut pe undeva motivația sau am îngropat-o cine știe pe unde.

E minunat să vezi oameni care promovează idei, care pe tine te fascinau cu ceva timp în urmă, iar deja-vu-ul pe care l-am trăit azi, m-a făcut să-mi închei ziua la facultate cu zâmbetul pe buze. După ceva timp, au apărut din nou în peisaj Vuia, Coandă, ba chiar Paulescu (unul din descoperitorii insulinei). Mi-era dor!

Întotdeauna am considerat meseria de profesor, ca fiind superioară. Presupune deținerea multuor skill-uri:

  • Trebuie să stăpânești foarte bine materia pe care o predai, altfel poți avea surprize de la un vreun elev/student răsărit, care te poate pune în dificultate (ceea ce nu ar fi capăt de lume, eu zic că avem de învățat fiecare de la fiecare)
  • Trebuie să ai un spirit pedagogic destul de bine format. Prin asta vreau să spun că nu e suficient să știi să-ți organizezi materia, astfel încât să faci totul mai ușor de asimilat, ci trebuie să lucrezi foarte mult pe partea de comunicare a informației într-un mod eficient
  • Trebuie să-ți faci simțită prezența într-un mod plăcut. Nu e ușor să stârnești admirația cuiva, dar și cei care reușesc acest lucru, sunt apreciați pe măsură.

E foarte bine cunoscut faptul că acele cadre didactice care lasă un gust amar la părăsirea clasei, au parte de cele mai multe critici, adresate în moduri mai mult sau mai puțin directe. Motiv pentru care, ca în fiecare școală, va exista acea gamă de profesori porecliți în funcție de ceea ce inspiră.

Pentru că sunt profund ancorată în ziua de astăzi, voi prezenta pretextul pentru care după terminarea cursurilor, am început să caut din nou pe YouTube interviuri cu piloți și clipuri motivaționale (după o pauză considerabilă).

La cursul de materiale utilizate în construcțiile aerospațiale de azi, ne-am bucurat de o gamă largă de informații. A fost acel gen de curs la care nu îmi doream pauză, iar 2 ore nu mi s-au părut suficiente.

Ni s-a vorbit sincer. Am fost atenționați că cel mai probabil vom avea ocazia de a părăsi granițele țării, într-un context profesional, unde va trebui să știm cu ce ne confruntăm.

Deși România a înregistrat un număr considerabil de pionieri ai aviației, mulți nu au fost recunoscuți pe plan internațional. Îmi amintesc cât de frustrant mi se părea când citeam că Vuia nu a insistat prea mult pentru a i se recunoaște meritele, susținând că e sufiecient că au fost făcute descoperirile, neavând prea mare importanță cine le-a făcut. Pentru el era de ajuns că a existat un punct de plecare de la care au avansat lucrurile până la tehnologiile actuale.

Așadar, uneori este necesar un ajutor din exterior pentru a-ți recăpăta forțele și cel puțin pentru scurt timp am primit boost-ul de care aveam nevoie. Sunt mulțumită!

Pe mâine! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s